Rapănul la măr - VENTURIA INAEQUALIS

Rapănul la măr

- VENTURIA INAEQUALIS -

Răspândire

Este cea mai răspândita si păgubitoare boala la mar. Atacul este întâlnit in toate zonele pomicole in care se concentrează cultura mărului. Cele mai mari pierderi se produc în anii cu primăveri şi veri ploioase, ajungând să distrugă în livezile neîngrijite 30-95% din fructe.

Simptome

Boala se manifestă pe frunze, pedunculii florali, fructele si chiar lăstarii. Frunzele atacate sunt acoperite de pete brune-negricioase, catifelate, care cu timpul cresc şi se unesc. Frunzele puternic atacate se usucă, cad de timpuriu şi reduc posibilitatea de hrănire a pomului ceea ce determină scăderea recoltei, precum şi diferenţierea unui număr scăzut de muguri de rod pentru anul următor.
Forma de atac pe peduncul şi pe sepale se întâlneşte în anii cu primăveri călduroase, când primele infecţii s-au petrecut încă de la începutul înălţării inflorescenţei.
Fructele sunt atacate de la formare şi până toamna târziu. Ele rămân mici şi prezintă pete brune măslinii, catifelate. Fructele atacate se deformează, prezintă crăpături, iar cele mai multe cad înainte de maturare.
Forma de atac pe lăstari se întâlneşte la pomii nestropiţi. În anii cu ploi frecvente în lunile mai, iunie, iulie, se înregistrează atac puternic pe lăstari. Ei prezintă pete asemănătoare cu cele de pe frunză. Cu timpul, porţiunea de lăstar atacată crapă, se brunifică şi în cele din urmă o parte se usucă din timpul verii, o parte degeră iarna, iar cei mai puţin atacaţi, al căror lemn s-a copt normal, asigură miceliul viabil care în primăvara următoare va genera conidii primare.

Agentul patogen si biologia acestuia

Rapănul mărului este produs de ciuperca Venturia inaequalis. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin 3 surse:
-forma perfectă de peritecii ce conţin asce cu ascospori;
miceliu de rezistenţă din ramurile anuale atacate, care generează conidii primare;
-conidiile de vară, rămase din anul anterior pe inserţia ramurilor, a mugurilor, pe bractee, prin diferite crăpături de pe ramuri.
-Dintre toate acestea, cea mai importantă sursă de infecţie o constituie forma perfectă de rezistenţă, ce se dezvoltă în frunzele din anul anterior atacate, care au căzut şi au iernat sub pomi. Pe aceste frunze, în dreptul petelor de rapăn, se formează peritecii, fiecare conţinând în medie 150 asce cu câte 8 ascospori. Periteciile încep să se formeze încă din luna decembrie. Din luna ianuarie şi până la sfîrşitul lunii martie, în asce iau naştere ascosporii, care se maturează progresiv. În fiecare an când mugurii florali sunt la începutul înfrunzirii, când se înregistrează 0,3-4,6 mm precipitaţii şi temperaturi de 11,5-14,8 °C , pereţii periteciilor se umflănşi se rup; de asemenea, membrana ascelor se rupe, iar ascosporii sunt proiectaţi în atmosferă. Ascosporii sunt antrenaţi apoi de picăturile de apă sau de curenţii de aer şi sunt depuşi pe frunzele tinere, unde germinează.
În cursul primăverii şi verii, ciuperca continuă să se înmulţească prin conidii de vară. Acestea se desprind din pete la fiecare ploaie şi produc noi infecţii pe frunze, fructe şi lăstari.

Combatere

Combaterea se face prin măsuri preventive. Pentru distrugerea rezervei biologice se recomanda strangerea si arderea frunzelor atacate sau incorporarea acestora in sol cat mai adanc prin lucrarile solului. Pentru prevenirea pagubelor prin măsuri chimice, este necesar să se execute tratamente la avertizare, ţinând seama de: biologia ciuperci, fenologia mărului, datele meteorologice, remanenţa fungicidelor folosite, rezerva biologică ca sursă de infecţie. De regulă se execută între 12-15 tratamente.


Sursa: rapănul la măr.

Înapoi la baza de date cu boli și dăunători.