Monilioza (MONILINIA FRUCTIGENA)
Monilioza la măr
MONILINIA FRUCTIGENA
Răspândire
Această boală produce pagube destul de mari, la aproape toate speciile pomicole, pierderile de recolta ajungând, in anii favorabili atacului, pana la 90% si chiar mai mult.
Agentul patogen
Agentul patogen care determină putregaiul brun (monilioza) la mere este ciupercaMonilinia fructigena.
Ciuperca îşi dezvoltă miceliu în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor infectate. Miceliu este hialin, ramificat, neregulat septat. Când există condiţii favorabile de climă (căldură şi umiditate) miceliul se aglomerează, rupe coaja fructului şi apare ca mici perniţe care sunt sporodochiile ciuperci. Pe aceasta iau naştere conidioforii simpli sau ramificaţi, aşezaţi în şiruri având la partea superioară conidii incolore, în formă de butoiaşe lungi de 15-20 microni şi late de 8-13 microni, fiind aşezaţi în lanţ.
Ciuperca se transmite de la un an la altul prin fructele atacate mumifiate rămase în pom. Pe acestea, în dreptul porodochiilor, ciuperca iernează ca stromă sclerotiformă. Primăvara, pe aceste fructe apar perniţe cu conidii care produc infecţii primare. La o parte din fructele atacate, căzute sub pom, se formează încă din primul an apotecii, la altele după 2-3 ani.
Ascosporii determină infecţia primară în acelaşi timp cu conidiile de primăvară de pe stromele sclerotiforme. De la contaminare şi până la manifestarea atacului (perioada de incubaţie) trec 4-12 zile, când apar primele pete de monilioză, după care boala se extinde.
Simptome
În condiţiile ţări noastre monilioza atacă fructele, foarte rar frunzele şi lăstarii. În primăverile reci şi umede, fructele foarte tinere bolnave de monilioză se brunifică şi multe cad, iar o parte rămân în pom până în anul următor.
În cursul verii se întâlnesc în livadă trei forme de manifestare a atacului şi anume:
-Fructe putrede de culoare brună, denumite „putregaiul brun”, pe care apar fructificaţiile ciupercii, care se formează în perioadele umede şi calde. Pe aceste fructe infestate, la început se observă pete gălbui cafenii, aproape circulare, care evoluează, putându-se generaliza în 4-6 zile. Pulpa atacată este moale, iar pe suprafaţa cojii fructului apar numeroase perniţe pulverulente, de 0,5-3 mm în diametru, de culoare albă-murdar, mai târziu devin mai închise şi sunt formate din conidioforii şi conidiile ciuperci.
-Fructe putrede, de culoare neagră, coaja pieloasă, lucioasă, pe care nu se formează fructificaţiile ciuperci. Acestea sunt atacate pe vreme umedă şi rece.
-Forma de mumificare a fructelor care se întâlneşte pe vreme uscată, când fructele atacate se zbârcesc, se usucă şi se mumifiază, rămânând în pom.
Putrezirea fructelor din cauza ciupercii Monilinia fructigena în timpul depozitării determină 15-25% pierderi din cauza infecţiilor instalate în răni provocate în timpul culesului şi transportului.
Fructele infectate cu monilioză în livadă înainte de recoltare sau în timpul recoltării şi al transportului îşicontinuă ciclul de dezvoltare în depozit. Majoritatea acestora nu formează fructificaţii, boala manifestându-se sub forma putregaiului brun şi a putregaiului negru. În timpul depozitării, fructele sănătoase se pot contamina de la fructele bolnave, prin contact, infectarea făcându-se prin lenticele.
Combatere
Cele mai importante măsuri pentru reducerea pierderilor sunt cele de igienă culturală, care au rolul de a preveni îmbolnăvirea fructelor, acestea fiind: strângerea şi arderea fructelor mumifiate şi putrede din pom şi cele căzute; tăierea şi arderea ramurilor atacate; culegerea cu grijă şi transportarea în condiţii bune, astfel ca fructele să nu se rănească; folosirea ambalajelor curate; dezinfectarea depozitelor de fructe în fiecare an cu produse omologate; menţinerea in depozit a temperaturii de şi a umidităţii de 75-85% pe parcursul depozitării merelor.
Executarea tratamentelor chimice cu produse de protecţia plantelor omologate.
În cursul verii se întâlnesc în livadă trei forme de manifestare a atacului şi anume:
-Fructe putrede de culoare brună, denumite „putregaiul brun”, pe care apar fructificaţiile ciupercii, care se formează în perioadele umede şi calde. Pe aceste fructe infestate, la început se observă pete gălbui cafenii, aproape circulare, care evoluează, putându-se generaliza în 4-6 zile. Pulpa atacată este moale, iar pe suprafaţa cojii fructului apar numeroase perniţe pulverulente, de 0,5-3 mm în diametru, de culoare albă-murdar, mai târziu devin mai închise şi sunt formate din conidioforii şi conidiile ciuperci.
-Fructe putrede, de culoare neagră, coaja pieloasă, lucioasă, pe care nu se formează fructificaţiile ciuperci. Acestea sunt atacate pe vreme umedă şi rece.
-Forma de mumificare a fructelor care se întâlneşte pe vreme uscată, când fructele atacate se zbârcesc, se usucă şi se mumifiază, rămânând în pom.
Putrezirea fructelor din cauza ciupercii Monilinia fructigena în timpul depozitării determină 15-25% pierderi din cauza infecţiilor instalate în răni provocate în timpul culesului şi transportului.
Fructele infectate cu monilioză în livadă înainte de recoltare sau în timpul recoltării şi al transportului îşicontinuă ciclul de dezvoltare în depozit. Majoritatea acestora nu formează fructificaţii, boala manifestându-se sub forma putregaiului brun şi a putregaiului negru. În timpul depozitării, fructele sănătoase se pot contamina de la fructele bolnave, prin contact, infectarea făcându-se prin lenticele.
Combatere
Cele mai importante măsuri pentru reducerea pierderilor sunt cele de igienă culturală, care au rolul de a preveni îmbolnăvirea fructelor, acestea fiind: strângerea şi arderea fructelor mumifiate şi putrede din pom şi cele căzute; tăierea şi arderea ramurilor atacate; culegerea cu grijă şi transportarea în condiţii bune, astfel ca fructele să nu se rănească; folosirea ambalajelor curate; dezinfectarea depozitelor de fructe în fiecare an cu produse omologate; menţinerea in depozit a temperaturii de şi a umidităţii de 75-85% pe parcursul depozitării merelor.
Executarea tratamentelor chimice cu produse de protecţia plantelor omologate.
ziua buna!
RăspundețiȘtergerecam sumara descrierea combaterii bolilor
RăspundețiȘtergere