Focul bacterian al semințoaselor - la măr (Erwinia amylovora)

Focul bacterian al semințoaselor - la măr 

(Erwinia amylovora)

Răspândire

Arsura bacteriană este cea mai pagubitoare boală produsă la măr, păr şi gutui. Atacul este întâlnit in toate zonele pomicole in care se concentrează cultura mărului (a seminţoaselor), poate să distrugă în livezile neîngrijite în proporţie de 100% .


Simptome

Boala se este frecventă mai ales la pomii tineri, dar poate fi constatată şi pe pomi maturi, manifestându-se prin diferite simptome, în funcţie de organul atacat.
De regulă, arsura apare pe frunze, flori, lăstari, ramuri şi tulpini. Pe frunze apar iniţial pete nedefinite, brune, care de regulă confluează şi ocupă întreaga suprafaţă a limbului. În scurtă vreme, frunzele se usucă în întregime, se apleacă în jos, însă nu cad, ci rămân prinse pe pomi, chiar şi în timpul ierni.
Florile infectate se brunifică şi se ofilesc, ca şi când ar fi atinse de ger sau atacate de monilioză. Această formă de atac este cunoscută sub numele de arsura florilor. Pe fructe, boala se manifestă de la formare, până în preajma maturării, sub formă de pete definite, circulare sau neregulate. Ţesuturile din dreptul petelor se zbârcesc şi se colorează, la început în verde intens cu aspect umed, apoi în brun-roşcat sau brun-închis. Fructele atacate nu cad de pe pom, chiar dacă sunt scuturate.
Forma de atac cea mai caracteristică este aceea de pe lăstari şi ramuri. Pe lăstarii tineri apar în jurul locului de infecţie, la circa 3-4 zile, leziuni sub formă de striuri, de culoare brună, care cuprind de cele mai multe ori lăstarul de jur împrejur. Deoarece infecţia se întinde şi distruge sistemul conducător, toată partea superioară a ramurii infectate se înnegreşte, se usucă şi se îndoaie de vârf în jos. Această formă de atac poartă denumirea de arsura ramurilor. Frunzele de lăstarii bolnavi îşi pierd turgescenţa, începând de la vârf sau de la marginile laterale spre bază, sunt moi la pipăit, apoi devin brune-negricioase şi se usucă.
De pe lăstari, atacul trece şi pe ramurile mai bătrâne şi chiar pe tulpini, manifestându-se mai ales în regiunea nodurilor, prin porţiuni mai mult sau mai puţin întinse, sclerozate, puţin cufundate şi bine delimitate de ţesuturile sănătoase. Paranchimul scoarţei vii este distrus, iar epiderma şi suberul sunt lipite direct pe partea lemnoasă. Pe ramurile mai groase şi pe trunchiuri, din cauză că ţesuturile sunt lignificate, infecţia se propagă mult mai lent, rămânând de cele mai multe ori localizată. În cazul când zona atacată cuprinde tulpina de jur împrejur, pomul se usucă.
Boala se manifestă în special primăvara, în cursul lunii mai şi iunie. În timpul verii, din vauza temperaturilor prea ridicate, boala are o perioadă de stagnare, devenind din nou activă în toamnă.

Agentul patogen şi biologia acestuia

Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora, care se prezintă sub formă de bastonaşe, cu flageli peritrichi, mobile, asporogenă, necapsulată. Pe agar formează colonii circulare, mici, cu marginile drepte, mai mult sau mai puţin opalescente, albe, lucioase, de consistenţă untoasă. Temperatura optimă de dezvoltare este 30 °C, iar cea letală este de 45-50 °C. Pătrunderea bacteriilor în ţesuturi are loc prin deschideri naturale (stomate, hidatode, lenticele) sau prin rănile cauzate de insecte. De la pomii bolnavi la cei sănătoşi, bacteriile sunt transmise prin intermediul insectelor: Eriosoma lanigerum, Aphis mali, etc. pătrunse în ţesuturi bacteriile circulă prin vase, prin parenchim şi prin cambiu. În timpul iernii, boala stagnează, însă bacteriile nu sunt distruse, ele rezistând în leziunile de pe lăstari şi ramuri. Primăvara concomitent cu începutul circulaţiei sevei, trec în stare activă şi bacteriile. În scurt timp, la suprafaţa porţiunilor atacate apare un exsudat bacterian, care este luat de insecte şi dus pe flori.

Combatere

Combaterea se face prin măsuri preventive, folosirea la plantare a unor pomi sănătoşi fără leziuni (ulceraţii) bacteriene; depistarea vetrelor de atac, îndepărtarea focarelor (frunze, lăstari, şarpante si chiar pomi) cu infecţii, pentru diminuarea inocultului. Pentru prevenirea pagubelor prin măsuri chimice, este necesar să se execute tratamente la avertizare preflorale cu produse cuprice si daca perioada înfloritului se prelungeşte pe o perioada mai lunga de timp (temperaturi scăzute si precipitaţii), chiar in perioada înfloritului. Combaterea vectorilor (afide, minatoare etc.) cu insecticide speciale la avertizare.

Sursa: focul bacterian

FOCUL BACTERIAN LA POMI 

(ERWINIA AMYLOVORA)

Focul bacterian - o boală foarte gravă care afectează multe specii pomicole din ţara noastră - atacă toate organele aeriene ale pomilor: fructe, lăstari, inflorescenţe, frunze. Potrivit unei descrieri prezentate într-un material publicat de SCDP Băneasa, primul semn este aspectul ars al inflorescenţelor, care se observă primăvara devreme. Poate fi afectată o singură floare sau toată inflorescenţa. Florile se ofilesc, se brunifică şi se înnegresc. Boala se extinde repede şi bacteriile invadează frunzele vecine. Pe lăstar apar uneori şi mici ulceraţii. Inflorescenţele infectate pot să cadă sau să rămână ataşate de pom; după inflorescenţe, lăstarii sunt organele cele mai sensibile, boala progresând foarte rapid. Pe timp umed, începând cu perioada înfloritului, pe lăstarii bolnavi apar de obicei picături de exsudat, care au culoare variabilă, de la alb până la roşu - închis, cu diferite nuanţe de brun-galben sau portocaliu.

Boala apare numai pe fructele verzi şi cu totul ocazional pot să apară leziuni şi după recoltare. Penetrarea bacteriilor se realizează direct prin lenticele în scoarţă, prin răni sau prin vase. Perele prezintă de-a lungul zonei necrotice o margine verde - închis, hidrozată, în timp ce pe mere se produce o înroşire prematură, care înconjoară zona putredă. Fructele atacate se înnegresc la păr şi se brunifică la măr.

La pomii mai sensibili la această boală, infecţia poate coborî de la inflorescenţe, lăstari sau fructe la ramurile mai vechi, şarpante sau trunchi producând leziuni, ulcere sau exsudări.

Leziunile sunt uşor cufundate, de forme diferite, înconjurate de crăpături neregulate, bine delimitate de ţesut sănătos. Ulcerele formate pe tulpini sunt mici, înconjurate de calus. Ele pot încercui întreaga şarpantă, producând moartea părţii superioare sau dacă sunt localizate pe trunchi, moare tot pomul.Tratament Erwinia amylovora (focul bacterian)

Streptomicină (500 mg la 5 l apă)

Tăierea ramurilor afectate

Tratamente cu insecticide împotriva insectelor care pot fi vectori de răspândire

Tratamente preventive cu zeamă bordeleză, în perioada de repaus vegetativ

Tratamente cu fungicide

ALIETTE 80 WG se foloseşte la măr, păr, gutui, în concentraţie de 0,3% pentru combaterea focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora). Se aplică un tratament din fenofaza de buton roz - începutul înfloritului pâna la scuturarea petalelor, pentru a preveni infectia care are loc prin stigmatul florii. Cantitatea de soluţie variază între 1000- 1500 l în functie de tipul, vârsta plantaţiilor şi echipamentul de stropit.

Ultima avertizare fitosanitară emisă în ţara noastră a fost în 20 aprilie 2010, la staţia de prognoză Arad. Specialiştii arădeni recomandau atunci:

ALCUPRAL 50 PU – 0,04% ;

CHAMPION 59 WP – 0,04%;

CUPRITIM 50 PU – 0,04 %;

FUNGURAN OH 50 WP – 0,04.
Sursa: foc bacterian


Tratamente preventive (previn apariția bolii) cu produse pe bază de Cupru și Mancozeb:
- Alcupral 50 PU (50% cupru metalic sub formă de oxiclorură de cupru);
- Zeamă bordeleză (tratamente în perioada de repaus, iarna-primăvara);
- Triumf sau Champion (în perioada de vegetație, înainte și după apariția bolii);
- Dithane M45 (mancozeb).


Tratamente preventive (previn apariția bolii) cu produse ce conduc la întărirea mecanismului de apărare al plantei:
- Aliette 80 WG - fortifică sistemul de apărare al plantei (se fac tratamente din momentul îmbobocitului „buton roz” și până la scuturarea petalelor);


Tratamente curative (pot ține boala sub control) cu ajutorul antibioticelor:
- Streptomicina Sulfat (în 5 litri de apă se dizolvă 500 mg) sau Kasumin (kasugamycin)

Înapoi la baza de date cu boli și dăunători.