joi, 5 mai 2016

Prima rodire - Grădina fericirii - 2 mai 2016


Prima rodire - Grădina fericirii
- 2 mai 2016 -


A trecut foarte mult timp de când nu am mai postat fiindcă am avut foarte mult de lucru.
Cu ocazia sărbătorilor am reușit să intru în grădină și DOAR SĂ MĂ PLIMB. :) Astfel că am făcut și poze.

În momentul de față testez efectele BioHumusSolului (BHS).
Puteți căuta pe internet mai multe informații despre acest îngrășământ natural care se poate aplica atât foliar cât și la rădăcină.
Nu vreau să mă antepronunț dar la două zile, de la aplicare, a început să se schimbe în bine coloritul frunzelor unui cireș care se află într-o zonă predispusă la băltire.
Nu este baltă acolo dar sigur pământul din zona respectivă are mai multă apă decât este în celelalte locuri ale grădinii.

Între timp m-am dotat și cu un atomizor fiindcă nu mai făceam față cu vermorelul. Deja este altă viață!
Este un chinezism, cum se zice, dar dintr-o gamă despre care am tot citit de câțiva ani și am văzut că face treabă bună. Iar prețul nu se compară cu al mărcilor consacrate de pe piață. Bineînțeles că nici confortul de lucru nu are cum să fie același, însă ca raport preț-calitate, pentru mine, unealta respectivă, a fost cea mai bună alegere.

Am învățat de câțiva ani că trebuie să-mi cumpăr lucrurile care îmi satisfac cel mai bine nevoile, în raport preț-calitate-utilitate, să nu mă las dus de val și să iau întotdeauna produsele mărcilor consacrate. Dar pentru a proceda astfel trebuie să îți laşi timp şi să analizezi foarte bine dinainte de ce ai nevoie.

Fiindcă am avut o iarnă primăvăratică anul acesta este greu din punct de vedere al bolilor și al dăunătorilor. Dacă la dăunători se echilibrează balanța şi insectele se mențin în echilibru unele pe altele, în privința bolilor este mai gravă situația.
Cu greu am reușit să salvez mulți caiși ce fuseseră loviți puternic de monilioza care a avut condiții perfecte de dezvoltare mai ales că nu am făcut stropirile indicate în fenofazele de început ale pornirii în vegetație. Așa că am rămas fără fructe, doar câteva pe ici, pe colo, dar măcar am salvat pomii pe care îi voi ajuta anul viitor de la început și pe urmă se descurcă ei singuri.

Am scăpat ca prin urechile acului de un îngheț, miercuri, 27 aprilie 2016, ce a lovit puternic pe la 6:30 dimineața. Temperatura a scăzut până la -3 grade. Norocul a fost că nu a ținut mult. Dar chiar și așa a lăsat efecte la câteva cireșe (soiul Alex, se va vedea mai jos), caise (soiul Dacia, se va vedea mai jos), vârfurile lăstarilor de nuc, fasolea și mai câte un lăstar izolat.
La alții, aproape de mine, înghețul a paralizat tot în grădini compromițând definitiv cartofi, castraveți, etc. și rodul pomilor.
Ca să nu mai vorbim de ce au pățit francezii, unde a nins acum o săptămână.

Am pozat pomul și rodul indicând soiul după tabelul pe care l-am făcut la plantare. Asta înseamnă că nu am cum să fiu sigur că un soi, Abatele Fetel, de exemplu, chiar este Abatele Fetel. Vom vedea la toamnă dacă au fost încurcate soiurile de prin pepiniere sau nu.



Abatele Fetel

luni, 16 noiembrie 2015

Lucrări, de toamnă, în grădină


Lucrări, de toamnă, în grădină


După o vară secetoasă au prins foarte bine cele câteva ploi tomnatice. Astfel că, buruienile au luat avânt.
Urmându-le exemplul este bine să faci la fel, să-ți iei avânt și să pui mâna pe tractorașul și freza din dotare.



După o tură sănătoasă de frezat grădina este numai bună o pauză pentru a-ți prepara un iaurt cu căpșuni, toate produse în gospodărie.
Apoi, cu forțe proaspete, din nou la treabă!


Rezultatul a fost cel ce se vede în imaginile de mai jos, cu frunze nerăbdătoare să se odihnească, pe pământul proaspăt afânat, în iarna care sperăm că vine fără să ne surprindă chiar pe toți. :)


După ce am făcut și pe rândurile de pomi e musai să te asiguri că vei avea căldură peste noapte întru-cât răcoarea era deja instalată.
Alături de Charlie, paznicul grădinii, tolănit în pat, este o adevărată relaxare să guști câteva semințe, de dovleac, fără coajă, obținute din pământul pe care tocmai l-ai lucrat.


duminică, 8 noiembrie 2015

Am înțeles neliniştea pițigoilor

Am înțeles neliniştea pițigoilor

Dacă acum o zi vremea a fost frumoasă, ținând cont că de dimineață temperatura a stat la un grad până aproape la amiază, astăzi s-a schimbat treaba.

Ieri am văzut soarele. După amiază a fost plăcut chiar dacă o răcoare subtilă îşi făcea simțită prezența speriată fiind încă de soare.

Am reuşit să ducem o căpiță de fân. Florica, văcuța părinților, va fi fericită cu atâta mâncare asigurată pentru iarnă.



Pentru a preîntâmpina o eventuală răceală, fiindcă mi-a fost cald şi am lucrat în tricou, am continuat astăzi combinația de ieri. Căpşuni mixați cu lapte acru.
Doar că de data asta nu i-am mai decongelat, ci i-am pescuit direct din compot.


Din cinci căpşuni mari, culeşi din grădină anul acesta, în luna mai, puşi peste laptele acru şi mixați cu blenderul, se obține o minunată sursă de energie chiar şi într-o zi posomorâtă ca aceasta.

De dimineață atmosfera a fost foarte închisă.
Un aer rece şi umed adulmeca fiecare frunză încă necăzută şi fiecare fir de iarbă.
Ceața învăluia suverană totul în jur.

Fiind în grădină m-am trezit brusc în mijlocul unei agitații păsăreşti de nedescris.

Era o ceată de vreo cincisprezece pițigoi ce zburau energic de pe gard pe ramurile caisului din fața mea şi vorbeau de zor între ei.

Imediat a apărut şi concurența.
Vreo cinci vrăbii, în grup compact, s-au instalat în piersicul răsărit din sâmbure, vecin al caisului.
Observau mişcările pițigoilor şi erau neliniştite şi ele.

De fapt, atât vrăbiile cât şi pițigoii, cercetau fiecare ungher în căutarea ultimelor gâze grase şi amorțite de răceala zilei şi îşi luau repere pentru ceea ce urmează. Iarna.


sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Iaurt şi căpşuni. De casă.

Iaurt şi căpşuni. De casă.

După o săptămână intensă la muncă, astăzi, de dimineață, mi-a venit poftă să încerc o combinație.

După ce un prieten mi-a făcut poftă, povestindu-mi că el mănâncă smântână cu căpşuni vara, am avut acum motivația necesară.

Am luat blenderul, găletuşa cu lapte acru (iaurt, pe la noi...) şi farfuria cu căpşunii decongelați şi m-am apucat de treabă.
Dar nu înainte de a mă simți în siguranță, pe parcursul întregii operațiuni, sub atenta supraveghere a paznicului grădinii, Charlie.



Nu pot descrie ce bine s-a potrivit totul exact pe momentul când aveam poftă.

În plus, îmbinate armonios, fără zahăr, aromele celor două ingrediente provenite din pământul curat m-au făcut să uit toată oboseala acumulată.

Acum ceea ce pot să fac este să sper că acest text nu va ajunge la gravide, la o oră târzie din noapte.

Un sfârşit de săptămână minunat!

duminică, 1 noiembrie 2015

Treburi gospodărești de toamnă - 2015

Treburi gospodărești de toamnă
- 2015 -


 Pe lista de priorități ale zilei a fost punerea la adăpost a rădăcinoaselor. Am separat morcovii de păstârnaci și i-am pus în saci.
M-am minunat de unele exemplare, fie din cauza formei deosebite, fie din cauza mărimii.


Apoi am dat o tură ca să văd locul pregătit pentru usturoiul pe care l-a pus deja bunica.
Un soare grăbit încălzea la nimereală ce prindea în calea lui și parcă alerga spre vârful cerului.


După vizita la usturoiul din grădină am discutat cu bătrâna vecină de peste pârâu căreia i se stricase telefonul, iar copiii nu o mai puteau contacta. Din păcate nu am avut ce să fac pentru că telefonul într-adevăr decedase.

În continuare am descărcat porumbul, cele patru rânduri culese manual despre care am scris într-o postare anterioară, din remorcuța tractorașului direct în cotarcă pentru că urma să culegem restul lanului de porumb cu combina.

Așa că, după ce meșterul a rezolvat niște probleme apărute la aceasta am luat tractorașul și am mers în țarină.


Bineînțeles că nu am cărat porumbul de pe lan cu tractorașul meu. Aș fi avut nevoie de vreo două zile cred. :)
Am avut un ajutor, cu tractor U650 și o remorcă monoax... sănătoasă.



Nu știu ce a reparat sau nu la combină, meșterul, dar de cules... a cules ca naiba. Am avut de depănușat până ne-a venit acru. :))

Dar cineva tot a ieșit bine după "hafacerea" asta.
Cel care a cules cu combina a ieșit bine pentru că și-a luat banii că, deh, asta este... și scroafa. Cea din urmă a fost în extaz când i-am umplut cocina cu pănușile și a dormit ca în paradis începând din acea noapte.
Charlie, paznicul grădinii, nu se pune la socoteală. El este în extaz tot timpul.


După lupte seculare ce au ținut câteva ore bune, am reușit să terminăm cu depănușatul porumbului și punerea lui în cotarcă.

Acum trebuia să scap de remorca imensă a tractorului U650.
Nu voiam cu niciun preț să îmi mai facă manevre peste locul destinat legumelor cu ditamai roțile lui. Așa că mi-am pus în gând să o scot afară cu tractorașul meu. Și am și reușit.

La început am încercat să o leg după al meu dar era atât de mare proțapul încât nu încăpea în cupla tractorașului.

Am făcut o combinație cu un cablu și cu tiranții tractorașului și am reușit. Astfel, pe drumul liniștit al satului, se auzea un tractoraș, dar nu se vedea. În schimb, ditamai remorca mergea "singură" pe asfaltul făcut cândva... politic. :))

Ajuns la destinație, i-am parcat-o omului exact acolo unde mi-a cerut și am rezolvat-o și pe asta spre deliciul unor consăteni cu care m-am întâlnit pe drum. Ce să faci! Trebuie să mai și muncească cineva chiar dacă e duminică. Așa mai echilibrăm bârfele și lenea ce parcă s-au împământenit între granițele țărișoarei noastre frumoase și nu mai vor să plece.


Cu toate impedimentele apărute, cele două zile ale sfârșitului de săptămână au fost foarte bune. Am rezolvat tot ce mi-am propus. Dar cea mai mare realizare a venit abia duminică seara.

Nu am timp să dezvolt ideea și poate nici nu are rost fiindcă deja am scris destul de mult dar acum câteva postări ziceam că bătrâna viță de vie intră în planurile mele.

Ceea ce am reușit duminică seara a fost să îmi cumpăr un storcător de struguri pe care mi l-am dorit de câțiva ani.
Storcătorul este puțin mai tânăr decât mine. Are 32 de ani. A fost făcut în Combinatul de la Arad și a costat 3000 de lei atunci.
Un salariu de miner era de 1000 de lei. Asta așa ca și comparație.

Este în stare perfectă, iar în afară de lemnul care se vede în poze totul este din inox.

Povestea lui este tare interesantă. Dar dacă voi avea timp și dispoziție o să v-o spun altădată.
Până atunci însă vă doresc o toamnă frumoasă și o viață sănătoasă!



marți, 27 octombrie 2015

Gospodărie şi împrejurimi - toamna 2015

Gospodărie şi împrejurimi
- toamna 2015 -


Am primit cadou de la nişte prieteni opt rațe. Mute.
La rândul meu, mai departe, le-am făcut cadou părinților mei. 

Fericire mare pe ele pentru că au la dispoziție ditamai curtea plină cu alte... orătănii (cum se mai zice). 
Înainte de a ajunge la noi au fost ținute închise într-un spațiu de doi metri pătrați.

Toate bune şi frumoase până a doua zi dimineața când două dintre ele se scăldau în pârâul din fața casei, alte două "serveau cafeaua" pe poarta de la stradă, iar restul analizau cum ar putea să le depăşească în ispravă pe primele patru.

În fine, după ce cele din pârâu şi cele de pe poartă au zburat mai ceva decât avioanele partenerilor strategici... au fost readuse în curte şi... băgate în şedință. Adică le-au fost scurtate câteva pene din aripi.
Acum, după una că-s mute, mai sunt şi coafate.


În continuare, i-am ajutat pe ai mei şi am fost la vecini după două remorci de tulei. Adunat, încărcat, adus acasă şi descărcat.

Vine iarna. Lucrurile trebuie pregătite acum pentru a fi cât mai uşor când gerul şi zăpada îşi vor face de cap.


După treburile gospodăreşti m-am plimbat prin grădină apoi pe dealurile din împrejurimi.

În grădină am găsit ghebe însă erau deja prea vechi pentru a mai putea fi gătite.


Pe deal au fost o mulțime de alte ciuperci. Unele mai nebune decât altele dar perfecte pentru pozat.


Spectacolul toamnei a fost înălțător.
Covorul gros de frunze la care codrul lucrează de zor şi cu migală se aşternea sub paşi şi se întindea cât tot orizontul.
Frunzele cădeau tăcute, singure sau în stoluri.
Undeva, după un dâmb, un copac uscat a trosnit izbindu-se cu putere de pământ.

La un moment dat, am găsit un covor de mere pădurețe pe jos, în mijlocul pădurii. Am identificat şi mărul care are un trunchi foarte gros şi o înălțime considerabilă.
Am mâncat un măr ce era mai copt şi am luat câteva în buzunar. Erau foarte parfumate.


După plimbarea pe deal, acasă, am pregătit cu motosapa locul pentru usturoiul de toamnă pe care bunica îl va pune săptămâna aceasta.


După ce am terminat, pe întuneric, cu pregătirea locului pentru pusul usturoiului, am încercat să scap de calcarul depus pe rezervorul ce asigură răcirea tractoraşului.

Am folosit o soluție cumpărată din benzinărie.
Rezultatul... 25 de lei aruncați şi timp pierdut. Într-adevăr și depunerile sunt consistente fiind din anul... 1992 :)) dar și soluția... nu este o soluție.

De ce spun că nu este o soluție? Pentru că am vorbit cu cineva care a încercat să curețe un radiator la mașină, iar rezultatul a fost zero.

Apoi am vorbit cu altcineva care este furnizor de soluții și detergenți pentru spălătorii auto şi mi-a spus şi el cum stă treaba.

Deci... voi încerca alte variante.


În încheiere vă doresc tuturor celor ce veți călca acest prag virtual să aveți parte de spor în tot ce faceți şi de o toamnă îmbelşugată!


duminică, 18 octombrie 2015

Patru rânduri de porumb

Patru rânduri de porumb

A fost o vară extrem de secetoasă. 
Pârâul din fața casei a secat, rămânând apă, pe ici şi pe colo, în locurile mai adânci, cât să nu moară toți  peştii.

Porumbul din țarină a suferit destul de mult din cauza asta dar, surpriză mare, este foarte frumos judecând după condițiile de care a avut parte.
Poate, totuşi, a contat mult şi faptul că holda este foarte aproape de râul Mureş, iar dimineața a avut puțin mai multă umezeală din rouă şi din ceața luncii.

Pentru că încă nu a cules nimeni porumbul nu se poate intra cu combina fiindcă asta ar însemna culcarea la pământ a câte două rânduri de pe margine.

În consecință, am legat remorca după tractoraş, am pus coşurile de nuiele sus şi, după ce am luat două umbrele pentru bunica şi pentru o vecină care ne-a ajutat, am pornit spre țarină chiar dacă cerul era foarte noros şi câte un strop mai cādea din când în când. 

La un moment dat, în drum spre țarină, a plouat destul de bine dar cine a avut umbrelă şi a stat liniştit în remorcă nu a avut nici o problemă.
Cu toate astea nu am făcut cale întoarsă, iar după ce am făcut, cu tractoraşul, câteva derapaje pe noroaiele de pe drumurile din țarină am ajuns la holdă.

Vremea s-a potolit şi am putut culege liniştiți porumbul.
L-am cules direct în coş. Din când în când mutam tractoraşul mai aproape ca să nu am atât de mult de mers cu porumbul în brațe.
Astfel culegând cele patru rânduri de porumb, două de pe fiecare margine a lanului, am marcat şi locul pe unde va trebui să intre combina în curând.

După o asemenea vară porumbul este foarte copt şi se desface foarte uşor de pe tuleu.
Sper să se ia la fel de bine şi când îl vom culege mecanizat.





Paznicul şi grădina - toamna 2015

Paznicul şi grădina
- toamna 2015 -


În timp ce grădina rodeşte paznicul o păzeşte. Nici nu ar putea fi altfel, nu?

A fost un an greu atât pentru grădină, din cauza verii excesiv de calde, cât şi pentru paznicul acesteia, Charlie.
Dacă pentru grădină e clar de ce a fost greu pentru paznic e puțin mai complicat. 
De ce? Pentru că nu este simplu să înfrunți arşița verii stând cu burtica la răcoare sub pat. Sau să dormi pe spate între perne, seara la 8:00, şi să sforăi ca un purcel. Cel mai greu i-a fost când a înfruntat ploile torențiale de vară de la pervazul ferestrei şi pe cățeii şi pisicile satului la fel, de la geam.

Şi-a făcut datoria cu vârf şi îndesat. 

Acest ghemotoc de păr, aşa mic şi inofensiv, cum pare la prima vedere, a omorât două vulpi până acum. Deodată!

Ştiu! Pare exagerat dar să vedeți cum a fost.

Noaptea, pe la două-trei, când vulpile trec pe la cotețele găinilor, pentru a vedea dacă nu cumva a fost uitată deschisă vreo uşă, Charlie a simțit, de sub pat, că ceva urmează să se întâmple.
Într-adevăr aşa a şi fost. O vulpe venea din grădină direct spre casă. În urma ei, păşea vigilentă, a doua vulpe. 
Când au ajuns în dreptul geamului, Charlie, cu o dârzenie ieşită din comun, a lătrat, cât de tare a putut.
Luate prin surprindere şi probabil fiind mai bătrâne şi cu ceva probleme cardiace au făcut pe loc infarct şi au murit de spaimă.

Dacă v-a luat valul cumva şi ați crezut să ştiți că faza cu vulpile este o glumă dar toate celelalte sunt adevărate.
Adică Charlie chiar este un alintat şi jumătate, şi în acelaşi timp este extraordinar de cuminte.

O zi frumoasă şi toamnă bogată să aveți!





duminică, 11 octombrie 2015

Un lămâi fericit

Un lămâi fericit

Începând din această perioadă, un lămâi fericit este unul adăpostit.

După o plimbare prin grădină şi pe lângă casă, în timpul căreia am admirat primul rod al moşmonului şi al gutuilor, m-am răsfățat cu câteva mere direct din creangă. Apoi m-am întors în curte ca să adun furtunul cu care am udat peste vară diverse locuri din grădină şi m-am ocupat de lămâi.



Aşadar, lămâiul pe care l-am primit cadou în primăvară, este pregătit pentru vremea din ce în ce mai rece care urmează.
L-am pus pe hol. La geam. Cu fața spre răsărit. 
Este maximul de lumină pe care îl poate avea până când se va întoarca primăvara din nou.

Acum are tăviță nouă, de tablă. Cea veche, cu care l-am primit, şi-a trăit traiul.

Am numărat 24 de lămâi, în el, de diferite mărimi. Nici nu voi lăsa mai multe fiindcă atunci când am făcut noi cunoştință era lăsat la voia întâmplării şi arăta ca un ciorchine de strugure.
Probabil voia să arate că poate mai mult şi că nu merită abandonat.

Acum, la adăpost fiind, stă față în față cu prietenul lui din curte, caisul, şi îl priveşte prin geamul care are lipit pe el, parcă în mod prevestitor, un omuleț de zăpadă.

Numai bine tuturor şi spor în toate!


sâmbătă, 10 octombrie 2015

Desfăcatul porumbului

Desfăcatul porumbului


Pentru că se apropie cu paşi repezi culesul porumbului din țarină ne-am mobilizat ca să desfăcăm porumbul recoltei anterioare.

Am legat remorca după tractoraş şi am plecat după o desfăcătoare de porumb făcută în regim gospodăresc.



După ce am instalat-o pe poziție am făcut o probă de rezistență a coşului de nuiele aşezându-mă în el. :)



Alimentând utilajul cu trei coşuri de porumb o dată am terminat în două ore şi jumătate toată treaba. Inclusiv cocenii puşi în căzi, o parte, iar cealaltă parte transportați cu motosapa pe la vecinii care aveau nevoie pentru foc.

După ce am mâncat, ajutoarele au plecat.

Nici Charlie nu s-a plictisit singur în casă. A stat Lizuca cu el.  
La final erau obosiți de cât au alergat, iar ea s-a mai odihnit puțin, până acasă, în coşul de pe bicicletă.

Următoarea lucrare importantă este culesul porumbului din țarină. Cu combina. 
Dar pentru asta trebuie să culeg manual primele două rânduri de pe margine pentru a putea intra utilajul.

Pentru la anul sper să găsesc un butoi metalic, cu cercuri, precum cel din imagine şi să îmi fac treaba cu utilajul meu. 
Este altă satisfacție!



Lista mea de bloguri