Putrezirea coletului - PHYTOPHTHORA CACTORUM
Putrezirea coletului
- PHYTOPHTHORA CACTORUM -
Răspândire
Boala este cunoscută şi foarte periculoasă, ea s-a extins mai mult în ultimele două decenii.
Simptome
Boala se manifestă pe tulpină, pe ramuri, fructe. Atacul începe frecvent deasupra punctului de altoire, sub forma unor pete umede. Scoarţa se colorează în violet, ţesutul devenind aspru şi crustos. Cu timpul scoarţa bolnavă devine brun-cenuşiu închis. Părţile atacate sunt spongioase şi moi, putând fi îndepărtate uşor cu un cuţit. Locurile atacate, secţionate au miros de lichid fermentat. Sub scoarţă, ţesutul este roşu sau bruniu alternând adesea cu porţiuni galbene, nedelimitate clar.
În primăvară, când umiditatea solului favorizează mult atacul, ţesutul de culoare brun-deschis, umed şi moale, se desprinde uşor. Limita între părţile sănătoase şi cele bolnave se recunoaşte de obicei greu, ea fiind estompată printr-un atac neuniform, care se extinde continuu.
Deseori, pomul prezintă o calusare puternică a rănilor, ca măsuri de prevenire, iar scoarţa crapă. Atacul uneori rămâne localizat. În condiţii foarte favorabile (căldură şi umiditate mare) poate ataca tulpina complet de jur-împrejur.
Pomii atacaţi parţial, se manifestă printr-o putere de lăstărire redusă, căderea timpurie a frunzelor, fructe mici, care se maturizează mai rapid.
Atacul, de obicei este la punctul de altoire, dar în cazuri excepţionale se poate localiza şi la înălţimea coroanei, la ramificarea şarpantelor. Ocazional pot fi atacaţi şi lăstarii scurţi, când apar necroze şi crăpături ale scoarţei. În zona atacată, scoarţa se colorează, se afundă şi apare sub forma unor pliuri dispuse concentric.
Boala se extinde în plantaţii, când pomii sunt în plină producţie (aproximativ 8 ani), pomii tineri sunt predispuşi mai puţin.
Infecţia produsă pe fructele de măr, se manifestă printr-o pată brună, cu contur neregulat. Plecând de la epidermă, ciuperca se afundă în pulpă şi ajunge repede în inima fructului. Când mărul este complet putrezit, are o culoare brună, marmorată cu galben-verde, în funcţie de soi şi de gradul de maturitate.
Această infecţie se întâlneşte adesea în livadă vara pe fructele căzuteşi pe fructele de pe ramurile de jos, care vin încontact cu solul, infecţia din livadă evoluează în depozit.
Agentul patogen si biologia acestuia
Boala este produsă de ciuperca Phytophthora cactorum. Miceliu intercelular este constituit din filamente continui, de grosime neuniformă. La suprafaţa organului atacat se diferenţiază fructificaţiile ciupercii (conidii şi conidiofori).
Conidioforii sunt simpli sau ramificaţi simpodiali, conidiile sunt elipsoidale sau piriforme, prevăzute cu o papilă, hialine, cu peretele subţire. Ele germinează dând naştere la zoospori sau la un filament germinativ.
În pulpa fructelor atacate ciuperca formează fructificaţiile sexuate-oosporii, sferici, de culoare galben-deschis, cu peretele gros. La formarea oosporilor participă anteridiile şi oogoanele. Oosporii sunt organe de durată, prin care ciuperca iernează şi rămâne în sol mai mulţi ani în stare viabilă.
Infecţiile se realizează de cele mai multe ori de către zoospori sau zoosporangi şi mai rar prin oospori. Ciuperca pătrunde prin crăpăturile şi fisurile scoarţei în condiţii favorabile.
Pericolul cel mai mare de infecţie este în aprilie-iunie. Un atac mai mare s-a observat în anii umezi, când se asigură o înmulţire în masă a zoosporilor.
Combatere
Măsuri de igienă culturală (eliminarea excesului de apa pe rândul de pomi, cosirea buruienilor, îngrăşăminte echilibrate, etc.); tratamente chimice cu produse cuprice preflorale; badijonarea ţesutului sănătos, după eliminarea celui bolnav cu fungicide sub forma de pasta.
În primăvară, când umiditatea solului favorizează mult atacul, ţesutul de culoare brun-deschis, umed şi moale, se desprinde uşor. Limita între părţile sănătoase şi cele bolnave se recunoaşte de obicei greu, ea fiind estompată printr-un atac neuniform, care se extinde continuu.
Deseori, pomul prezintă o calusare puternică a rănilor, ca măsuri de prevenire, iar scoarţa crapă. Atacul uneori rămâne localizat. În condiţii foarte favorabile (căldură şi umiditate mare) poate ataca tulpina complet de jur-împrejur.
Pomii atacaţi parţial, se manifestă printr-o putere de lăstărire redusă, căderea timpurie a frunzelor, fructe mici, care se maturizează mai rapid.
Atacul, de obicei este la punctul de altoire, dar în cazuri excepţionale se poate localiza şi la înălţimea coroanei, la ramificarea şarpantelor. Ocazional pot fi atacaţi şi lăstarii scurţi, când apar necroze şi crăpături ale scoarţei. În zona atacată, scoarţa se colorează, se afundă şi apare sub forma unor pliuri dispuse concentric.
Boala se extinde în plantaţii, când pomii sunt în plină producţie (aproximativ 8 ani), pomii tineri sunt predispuşi mai puţin.
Infecţia produsă pe fructele de măr, se manifestă printr-o pată brună, cu contur neregulat. Plecând de la epidermă, ciuperca se afundă în pulpă şi ajunge repede în inima fructului. Când mărul este complet putrezit, are o culoare brună, marmorată cu galben-verde, în funcţie de soi şi de gradul de maturitate.
Această infecţie se întâlneşte adesea în livadă vara pe fructele căzuteşi pe fructele de pe ramurile de jos, care vin încontact cu solul, infecţia din livadă evoluează în depozit.
Agentul patogen si biologia acestuia
Boala este produsă de ciuperca Phytophthora cactorum. Miceliu intercelular este constituit din filamente continui, de grosime neuniformă. La suprafaţa organului atacat se diferenţiază fructificaţiile ciupercii (conidii şi conidiofori).
Conidioforii sunt simpli sau ramificaţi simpodiali, conidiile sunt elipsoidale sau piriforme, prevăzute cu o papilă, hialine, cu peretele subţire. Ele germinează dând naştere la zoospori sau la un filament germinativ.
În pulpa fructelor atacate ciuperca formează fructificaţiile sexuate-oosporii, sferici, de culoare galben-deschis, cu peretele gros. La formarea oosporilor participă anteridiile şi oogoanele. Oosporii sunt organe de durată, prin care ciuperca iernează şi rămâne în sol mai mulţi ani în stare viabilă.
Infecţiile se realizează de cele mai multe ori de către zoospori sau zoosporangi şi mai rar prin oospori. Ciuperca pătrunde prin crăpăturile şi fisurile scoarţei în condiţii favorabile.
Pericolul cel mai mare de infecţie este în aprilie-iunie. Un atac mai mare s-a observat în anii umezi, când se asigură o înmulţire în masă a zoosporilor.
Combatere
Măsuri de igienă culturală (eliminarea excesului de apa pe rândul de pomi, cosirea buruienilor, îngrăşăminte echilibrate, etc.); tratamente chimice cu produse cuprice preflorale; badijonarea ţesutului sănătos, după eliminarea celui bolnav cu fungicide sub forma de pasta.
Interesant articolul... scurt si la obiect! Am ceva probleme cu putrezirea coletului la prun si eram interesat de modul de combatere.
RăspundețiȘtergere