marți, 23 iulie 2013

Rapănul la păr - boli la păr

Rapănul la păr
VENTURIA PIRINA
- boli la păr -

Răspândire:

Reprezinta una dintre  cele mai păgubitoare boli ale parului. Atacul este întâlnit in toate zonele pomicole in care se concentrează cultura părului. Cele mai mari pierderi se produc în anii cu primăveri şi veri ploioase, ajungând să distrugă în livezile neîngrijite 30-95% din fructe.
Din punct de vedere al simptomatologiei, al biologie agentului si al combaterii, boala prezinta numeroase asemanari cu rapanul marului.

adult


Simptome

Boala se manifestă pe frunze, fructe si ramuri. Pe frunze, boala poate sa apara in toate fazele de dezvoltare a acestora, sub forma unor pete, la inceput, verzi – negricioase cu aspect catifelat, mai tarziu brune – negricioase. Atacul pe frunze se deosebeste de cel descris la mar prin aceea ca petele sunt mai evidente si apar de regula aproape exclusiv pe fata inferioara a limbului, iar ramificatiile miceliului subcuticular sunt mai putin vizibile. Petele pot fi solitare sau confluente, ocupand in cazul unui atac puternic o mare suprafata din frunza. Un atac masiv produce caderea prematura a frunzelor, coroana pomilor rarindu-se mult incepand de la sfarsitul lunii august sau, in cazul soiurilor foarte sensibile, devenind complet desfrunzita. Pe frunzele moarte, petele au o culoare negricioasa.
Ramurile sunt mult mai frecvent si mai puternic atacate decat la mar. Pe ramurile tinere, boala se manifesta sub forma de pete verzui-negricioase ca si pe frunze. Petele sunt mici, cu diametrul de cativa milimetri, in dreptul carora scoarta se ridica sub forma unor vezicule, iar dupa un timp, in partea ei superioara, crapa si cade, descoperind masa de conidii care se formeaza sub scoarta pe pernite stromatice constituite din miceliul ciupercii, de culoare verzui-negricioase. In cazul unui atac puternic mai frecvent la soiurile sensibile, veziculele sunt dese si acopera aproape in intregime ramura. Ele se contopesc, astfel ca in cele din urma ramura capata un aspect ravasit de rapan.  Atacul ramurilor reduce mult vigoarea acestora si a intregului pom. Ramurile puternic atacate se usuca (mai ales in anii secetosi), incepand de la varf. Atacul se produce deseori in jurul unui mugure, care poate sa fie omorât. Prin leziunile produse de rapăn pătrund în plantă alţi paraziţi traumatici.
Florile sunt atacate mai rar şi mai puţin intens, pe caliciul si pedunculii lor apar petele caracteristice acestei boli.
Fructele pot fi atacate in toate stadiile de dezvoltare. Pe fructele in curs de crestere activă apar pete de culoare violacee închis sau aproape neagră, cu aspect catifelat, care mai târziu, prin suberficarea ţesuturilor atacate devin brune-ruginii. Deoarece părţile suberficate ramân în urma creşterii fructului se produc crăpături adânci în pulpă, care trec pe la marginea ori prin dreptul petelor sau pe orice parte a fructului. Prin aceste crapaturi patrund diferite ciuperci parazite (Monilinia fructigena, etc), care produc o putrezire a fructelor. Fructele atacate au o slabă capacitate de conservare si valoare comercială scăzută.

adult

Agentul patogen şi biologia acestuia

Aceasta boala este produsă de ciuperca Venturia pirina. 
In ciclul de viata al ciupercii, forma conidiana reprezinta, ca si la V. Inaequalis, stadiul parazitar, iar forma periteciala stadiul saprofit.
Periteciile se formeaza in frunzele cazute in timpul iernii si ascosporii ajung la maturitate in primavara de timpuriu. Periteciile au un diametru de 120-160 µ si sunt prevazute deseori in partea superioara cu cativa perisori dispusi in jurul osteolei. Ascele sunt alungite, ascosporii sunt de culoare bruna-violacee, bicelulari, cu celulele de marime neegala, fiind dispusi in partea superioara pe un rand, iar in partea inferioara pe doua randuri (cu celula mai mare in sus).
Pe frunze, conidioforii se dezvolta din miceliul subcuticular, solitari sau reuniti in mici grupuri de 3-4, de culoare bruna, aproape cilindrici. Modul de formare al conidiilor si forma conidioforilor sunt diferite de acelea aleVenturiei inaequalis. Conidiile sunt brune – violacee, fusiforme sau ovoidal-piriforme, unicelulare (mai rare bicelulare). Fiecare conidiofor produce in partea superioara mai multe conidii.
Dupa ce se formeaza o conidie, conidioforul emite o sterigma laterala, scurta (denticul), pe care se formeaza a doua conidie si asa mai departe. In cele din urma, partea superioara a conidioforului apare denticulata. In aceasta privinta se deosebeste de conidioforul de Venturiei inaequalis, la care conidiile se formeaza in succesiune acrogena perfecta, conidioforul prezentand la urma o serie de santuri inelare suprapuse, dupa numarul conidiilor formate.
In ceea ce priveste biologia ciupercii V. pirina, deosebirea cea mai importanta din punct de vedere epidemiologic, fata de V. inaequalis, este faptul ca prima se transmite de la un an la altul (ierneaza) pe ambele căi: atat prin periteciile care se formeaza in frunzele cazute, cât şi prin stromele miceliene care se diferentiaza in interiorul leziunilor de pe ramuri. Se admite de asemenea si posibilitatea iernarii ciupercii ca miceliu viu adapostit intre solzii mugurilor. S-a constatat ca si conidiile formate pe ramuri pot rezista in timpul iernii, producand in primavara infectiile primare. In unele conditii, infectiile pe ramuri sunt atat de puternice, incat rolul predominant in iernarea si transmiterea ciupercii in anul urmator si in producerea infectiilor primare in primavara revine conidiilor dezvoltate pe stromele de pe ramuri.
In prezenta apei, conidiile pot sa germineze la temperaturi cuprinse intre 3 si 31°C, cu un optim la 220C; ascosporii pot germina la temperaturi cuprinse intre 1 si 330C, cu un optim intre 17 si 23 0C.

adult

Combatere

Principalele masuri de combatere sunt tratamentele chimice. Se vor aplica doua tratamente preflorale pentru a preveni infectia produsa de conidiile de pe ramuri si celelalte la avertizare, ţinând seama de: biologia ciuperci, fenologia mărului, datele meteorologice, remanenţa fungicidelor folosite, rezerva biologică ca sursă de infecţie.
Pentru distrugerea rezervei biologice se recomanda strangerea si arderea frunzelor atacate sau incorporarea acestora in sol cat mai adanc prin lucrarile solului.


Sursa: rapănul la păr


2 comentarii:

  1. "Ziua buna!" :)
    Multumesc pentru informatiile astea asa de concise si clare!
    Ma lupt si eu sa-mi mentin pomii sanatosi si caut tot timpul sa fiu la curent cu metodele prin care pot sa le asigur o viata lunga si buna.

    Cele mai bune ganduri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, bună! :)
      Cu plăcere!
      Așa cum am precizat de la început îmi „construiesc” aici o bază de date cu tot ce m-ar putea ajuta în livadă. M-am săturat să le tot caut peste tot pe internet.
      Puteam foarte simplu să fac și să păstrez această muncă pentru mine, dar mă bucur să îi pot ajuta și pe alții care se confruntă acum cu ceea ce m-am confruntat eu mai de mult.
      Referitor la menținerea pomilor sănătoși intenționez să postez schemele de tratament pe care le-am primit de la pepiniera de unde am cumpărat pomii. Bineînțeles că nu trebuie urmată pas cu pas ci studiată și adaptată la fiecare caz în parte.
      Numai bine îți doresc și eu și te felicit pentru că am văzut un loc deosebit de frumos la tine acolo. Un colț de rai.

      Ștergere

Chiar dacă vei considera că nu ai nimic de spus, dacă tot ai trecut pe aici, poți scrie măcar două cuvinte de „ziua bună”. :)

Lista mea de bloguri