duminică, 21 iulie 2013

Păianjenul roșu - dăunători la măr


Păianjenul roșu al pomilor
Panonychus ulmi
- dăunători la măr -


Răspândire:

Acarienii in general produc pagube însemnate la pomii fructiferi, mai ales când nu se aplică tratamente fitosanitare.


Descriere:
Femela are corpul oval şi bombat dorsal. La apariţie are o culoare cafenie. Cu timpul devine brună-roşietică. Întreg corpul este acoperit cu perişori. Cei dispuşi pe partea dorsală sunt în număr de 26, înşiraţi pe negi de culoare albă. Lungimea corpului este de 0,3-0,5 mm. Masculul are corpul alungit şi ascuţit pe partea posterioară. Este mai mic decât femela. Atât femela cât şi masculul au 4 perechi de picioare. Oul este cepiform, striat dorsal şi prevăzut cu un pedicel fin. Cel de iarnă are culoarea roşie lucitoare şi diametrul de 0,15 mm. Cel de vară este mai mic şi de culoare galbenă-brună. Larva este roşie-portocalie, cu trei perechi de picioare. Are o lungime de 0,1-0,2 mm.



Biologie și ecologie:

În cursul perioadei de vegetaţie se succed 5-6 generaţii. Durata dezvoltării unei generaţii este de 35-40 de zile la temperatura medie de 10-14 °C şi de 16-20 de zile la temperaturi de 20-22 °C. Ponta de iarnă începe în august şi continuă până la jumătatea lunii octombrie.



Modul de dăunare:
Dăunătorul este o specie polifaga; ataca toate speciile pomicole (cu excepţia căpşunului). În perioada repausului vegetativ recunoaşterea atacului se face prin examinarea cu ochiul liber a ramurilor: în jurul ramificaţiilor, la baza formaţiilor fructifere, în crăpăturile scoarţei şi pe plăgi se constată ponta, iar la un atac intens, toate aceste zone capătă un aspect roşiatic. În timpul perioadei de vegetaţie (începând cu fenofaza de înălţare a inflorescenţelor la măr şi până la căderea frunzelor) sepalele şi frunzele se depigmentează şi capătă o culoare cenuşie, petalele se necrozează, pe inflorescenţe şi pe frunze se constată acarieni şi pontă de vară. Pagubele se datoresc înţepăturii si sugerii sevei (este influenţat procesul de fotosinteza si ca urmare hrănirea pomului), producând in frunze rupturi si dislocări ale epidermei si parenchimului lacunar. Pe frunze apar pete mici alb-brunii, care cu timpul confluează, iar coloritul se schimba de la alb-argintiu la alb-roşietic.


Combatere:

Aplicând o tehnologie corecta din punct de vedere agro-fitotehnic, se diminuează si atacul acarienilor; Pentru combaterea acestui dăunător se pot efectua tratamente chimice pentru fiecare generaţie, cunoscându-se: biologia dăunătorului, condiţiile de climă, modul de acţiune şi remanenţa produsului. Cele mai importante tratamente sunt cele de iarnă, deoarece distruge rezerva biologică a dăunătorului. Efectul parţial al acestor tratamente se datorează faptului că majoritatea ouălor şi în special cele din straturile inferioare, în cazul unei ponte mari, precum şi cele din crăpăturile scoarţei şi plăgi, scapă de sub acţiunea toxicului.

2 comentarii:

Chiar dacă vei considera că nu ai nimic de spus, dacă tot ai trecut pe aici, poți scrie măcar două cuvinte de „ziua bună”. :)

Lista mea de bloguri