duminică, 21 iulie 2013

Păduchele de San Jose - dăunători la măr

Păduchele de San Jose

Quadraspidiotus perniciosus


- dăunători la măr -


Răspândire:

Păduchele din San Jose este cel mai temut duşman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate.


Descriere:

Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare brună-cenuşie cu o pată galbenă-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cât corpul. Pe partea dorsală a pigidiului există trei grupe de glande tubulare lungi şi subţiri care secretă mătasea pentru construirea scutului.
Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenuşiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbenă-portocalie. Masculii au antene păroase, formate din 10 articole, picioare şi o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Există şi masculi nearipaţi.
Larvele primare nou apărute au corpul lung de 02-026 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi şi două sete anale lungi.
Larvele secundare sunt lipsite de picioare şi au forma corpului asemănătoare cu femelele.
În timp ce se înmulţeşte o generaţie, se întâlnesc toate stadiile de evoluţie ale dăunătorului.



Biologie și ecologie:

Păduchele din San Jose are 2 generaţii pe an. El se înmulţeşte vivipar. Iernează sub scut ca larvă de vârsta I şi de vârsta a III-a fixate pe scoarţa pomilor. Aceste larve sunt provenite parţial din generaţia I şi a II-a, sub această formă intrând în diapauză estivală şi hiemală.
În a doua jumătate a lunii martie sau la începutul lunii aprilie, după ce se hrănesc câteva zile, larvele năpârlesc, diferenţiindu-se în masculi şi femele. Are loc împerecherea, iar după cca. 49-59 de zile apar primele larve mobile din generaţia I în perioada mai-iunie, iar a doua generaţie apare prin luna august-septembrie
Larvele de la fiecare generaţie, după depunere au culoarea portocalie şi se răspândesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze şi pe fructe, fiind mobile până la 24 ore. În acest interval, larvele pot fi transportate pe picioarele şi pe penele păsărilor, pe hainele pomicultorilor, pot fi duse de curenţii de aer infectând astfel pomii sănătoşi. După câteva ore de migraţiune larvele îşi găsesc un loc unde se fixează înfigându-şi rostrul în organele unde s-au localizat, de unde sug seva ţesuturilor respective.
În acelaşi timp larvele secretă o substanţă pe care o injectează în ţesuturile libero-lemnoase, din cauza căruia zona afectată se colorează în roşu, sub formă de pete inelare.
În timp ce se hrănesc larvele secretă fibre de mătase şi o ceară specială din care-şi formează scutul protector. Aceasta, după 1-2 zile, are culoarea albă-gălbuie, iar după 5-6 zile de la apariţie devine cenuşie-gălbuie. Ceara fiind mai puţin densă, este uşor străbătută de insecticide. După 10-15 zile scutul devine dens şi se impregnează cu ceară care-i dă rezistenţă. În acelaşi timp larvele năpârlesc, îşi măresc scutul şi se diferenţiază în masculi şi femele.


Modul de dăunare:

Păduchele din San Jose se localizează cel mai mult pe ramurile anuale ale pomilor. Ramurile atacate de acest păduche, se cunosc după petele circulare de culoare roşie-vişinie, care se observă şi mai uşor dacă se udă sau se răzuiesc uşor cu un briceag. Zona unde larvele îşi înfig rostul se colorează în roşu din cauza unei substanţe pe care o injectează în lemn, dizolvând vasele liberiene, pentru o hrănire mai uşoară. Cu timpul zonele astfel colorate, nemaiputându-se hrăni, se brunifică şi mor. Plantele puternic atacate încep să se usuce de la vârf, la început parţial, apoi total. Pomii pe rod atacaţi, dacă nu sunt trataţi în cel mult 5 ani se usucă, iar pomii tineri în 2-3 ani.
Atacul de pe frunze se aseamănă cu cel de pe ramuri, larvele fiind localizate de-a lungul nervurilor. Frunzele infestate, cu timpul se îngălbenesc şi cad.
Atacul pe fructe este foarte des întâlnit, sub formă de pete roşii-vişinii, circulare, larvele fiind frecvent localizate în zona caliciului şi a pedunculului.
Pomii atacaţi şi netrataţi au frunzişul mic îngălbenit, dau recolte mici, cu fructe de cea mai slabă calitate, fără valoare comercială.


Combatere:

Pentru combaterea acestui dăunător se pot efectua tratamente chimice pentru fiecare generaţie, cunoscându-se: biologia dăunătorului, condiţiile de climă, modul de acţiune şi remanenţa produsului.
În combaterea păduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarnă. Acestea se aplică în perioada de la căderea frunzelor şi până la începutul umflării mugurilor de rod. Primul tratament se aplică imediat după căderea frunzelor şi al doilea se repetă la interval de minim 30 de zile. Cel de-al doilea se poate prelungi până ce pomii au 1-5 % muguri florali umflaţi. Nu este permis să se trateze în timpul umflării mugurilor florali sau dezmuguririi, căci produsele ce se folosesc împotriva acestui dăunător, depreciază sau chiar ard mugurii florali.
Pentru o bună reuşită a combaterii de iarnă a păduchele din San Jose, se impune ca pomii să fie bine stropiţi (îmbăiaţi) pe toate organele aeriene. Aceste tratamente sunt singurele din cursul anului care se recomandă să fie făcute prin îmbăiere abundentă până la vârf, pe toate ramurile şi pe tulpina pomilor. Prin aceste tratamente se distrug şi ceilalţi dăunători ce iernează pe ramurile şi crăpăturile scoarţei pomilor.

Pentru completarea combaterii acestui dăunător, sunt necesare tratamente de vară împotriva fiecărei generaţii. În mod normal aceste tratamente se aplică în acelaşi timp cu produse în amestec şi pentru combaterea rapănului, făinării, viermelui fructelor la măr, a păduchilor şi puricilor de frunze precum şi a păianjenilor.

Sursa: păduchele de San Jose

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Chiar dacă vei considera că nu ai nimic de spus, dacă tot ai trecut pe aici, poți scrie măcar două cuvinte de „ziua bună”. :)

Lista mea de bloguri