marți, 27 octombrie 2015

Gospodărie şi împrejurimi - toamna 2015

Gospodărie şi împrejurimi
- toamna 2015 -


Am primit cadou de la nişte prieteni opt rațe. Mute.
La rândul meu, mai departe, le-am făcut cadou părinților mei. 

Fericire mare pe ele pentru că au la dispoziție ditamai curtea plină cu alte... orătănii (cum se mai zice). 
Înainte de a ajunge la noi au fost ținute închise într-un spațiu de doi metri pătrați.

Toate bune şi frumoase până a doua zi dimineața când două dintre ele se scăldau în pârâul din fața casei, alte două "serveau cafeaua" pe poarta de la stradă, iar restul analizau cum ar putea să le depăşească în ispravă pe primele patru.

În fine, după ce cele din pârâu şi cele de pe poartă au zburat mai ceva decât avioanele partenerilor strategici... au fost readuse în curte şi... băgate în şedință. Adică le-au fost scurtate câteva pene din aripi.
Acum, după una că-s mute, mai sunt şi coafate.


În continuare, i-am ajutat pe ai mei şi am fost la vecini după două remorci de tulei. Adunat, încărcat, adus acasă şi descărcat.

Vine iarna. Lucrurile trebuie pregătite acum pentru a fi cât mai uşor când gerul şi zăpada îşi vor face de cap.


După treburile gospodăreşti m-am plimbat prin grădină apoi pe dealurile din împrejurimi.

În grădină am găsit ghebe însă erau deja prea vechi pentru a mai putea fi gătite.


Pe deal au fost o mulțime de alte ciuperci. Unele mai nebune decât altele dar perfecte pentru pozat.


Spectacolul toamnei a fost înălțător.
Covorul gros de frunze la care codrul lucrează de zor şi cu migală se aşternea sub paşi şi se întindea cât tot orizontul.
Frunzele cădeau tăcute, singure sau în stoluri.
Undeva, după un dâmb, un copac uscat a trosnit izbindu-se cu putere de pământ.

La un moment dat, am găsit un covor de mere pădurețe pe jos, în mijlocul pădurii. Am identificat şi mărul care are un trunchi foarte gros şi o înălțime considerabilă.
Am mâncat un măr ce era mai copt şi am luat câteva în buzunar. Erau foarte parfumate.


După plimbarea pe deal, acasă, am pregătit cu motosapa locul pentru usturoiul de toamnă pe care bunica îl va pune săptămâna aceasta.


După ce am terminat, pe întuneric, cu pregătirea locului pentru pusul usturoiului, am încercat să scap de calcarul depus pe rezervorul ce asigură răcirea tractoraşului.

Am folosit o soluție cumpărată din benzinărie.
Rezultatul... 25 de lei aruncați şi timp pierdut. Într-adevăr și depunerile sunt consistente fiind din anul... 1992 :)) dar și soluția... nu este o soluție.

De ce spun că nu este o soluție? Pentru că am vorbit cu cineva care a încercat să curețe un radiator la mașină, iar rezultatul a fost zero.

Apoi am vorbit cu altcineva care este furnizor de soluții și detergenți pentru spălătorii auto şi mi-a spus şi el cum stă treaba.

Deci... voi încerca alte variante.


În încheiere vă doresc tuturor celor ce veți călca acest prag virtual să aveți parte de spor în tot ce faceți şi de o toamnă îmbelşugată!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Chiar dacă vei considera că nu ai nimic de spus, dacă tot ai trecut pe aici, poți scrie măcar două cuvinte de „ziua bună”. :)

Lista mea de bloguri