vineri, 31 ianuarie 2014

S-a mai dus un om

S-a mai dus un om

     Am aflat prin telefon și nu am cum să ajung acasă dar îi mulțumesc pe această cale celui care a fost vecinul meu și îmi voi aminti cu drag tot ceea ce m-a învățat.
     Sper ca acolo unde s-a dus să îi fie mult mai bine.



     Eu mi-l voi aminti mereu cu părțile lui bune și mă bucur că măcar am rămas cu niște poze și cu niște filmulețe de pe urma unor momente frumoase din viața amândurora.
     Nea Leli, odihnește-te în pace!

     Am mai scris despre el și aici: „Am pregătit pământul din grădina casei


11 comentarii:

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Imi pare rau, condoleante...
    Stii, credeam ca ai scris de doamna Marioara Murarescu, Dumnezeu s-o odihneasca si pe ea...Mereu mi se pare ca se duc cei mai buni...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Maria.
      Ce să facem! Asta-i viața! Până la urmă rămân doar pozele de noi și lucrurile bune pe care le-am dăruit celorlalți.
      În câteva luni voi fi acolo, la grădina mea. Nu mai e timp de pierdut. Gata!
      Pe cât posibil încerc să pun aici doar ceea ce este în strictă legătură cu grădina fericirii... chiar dacă de multe ori sunt tentat să scriu despre multe altele. Dumnezeu să o odihnească în pace și pe ea.

      Ștergere
  2. Să-i fie țărâna ușoară. Și al meu vecin care m-a învățat atâtea și atâtea a trecut dincolo, anul trecut. Oameni cumsecade. Poate le-o fi mai bine unde sunt. Dacă într-adevăr mai sunt.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru suport.
      Nu știu cum le-o fi dar sigur mai sunt.
      Sper și tind să cred că le e mai bine.

      Ștergere
  3. De cand eram mica am considerat moartea o hidosenie, care, vrei-nu vrei, te desparte de cei dragi. Desi ne-am obisnuit cu "dansa" ( ca deh, parca poti altfel?!) nu mi se parea compatibila cu iubirea lui Dumnezeu...si daca stam stramb si judecam drept : de ce nu plangem cand mergem la culcare, cand mancam sau cand ne trezim, etc ?! Pentru ca sunt lucruri normale, obisnuite in viata fiecaruia dintre noi, dar moartea ... ?! Face parte din viata noastra, dar ... e normal sa murim ?! asa a vrut Dumnezeu ?! Daca da, de ce plangem ?! ar trebui s-o luam ca atare, nu-i asa ? Dar nu, noi plangem de se rupe camasa pe noi ! Si mare mi-a fost bucuria sa citesc cu ochii mei, negru pe alb, in Cartea Cartilor ca de fapt, moartea nu a facut parte din scopul lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii, si ca, El a luat deja masuri pentru a o inlatura. E o doar o chestiune de timp ca sa-si duca la indeplinire scopul ! Parca asa e mai bine ( fara hidoasa moarte), nu-i asa ?!

    RăspundețiȘtergere

Chiar dacă vei considera că nu ai nimic de spus, dacă tot ai trecut pe aici, poți scrie măcar două cuvinte de „ziua bună”. :)

Lista mea de bloguri