Visul unei buburuze - versuri

Visul unei buburuze

Am ales să închei acest an, 2014, cu câteva rime care au venit lin și pe care vi le dăruiesc și vouă, celor ce călcați acest prag virtual al grădinii mele.
Citiți-le copiilor pentru un somn lin și pentru o viață în armonie cu natura.






O buburuză s-a ascuns
Într-un loc de nepătruns
La adăpost de gerul iernii
Și de capriciile vremii.

Sub un strat de frunze, gros,
Și altul, de pământ mănos.
Din rădăcinile de iarbă
Și-a făcut, micuța, salbă.

Frigul nu o poate atinge,
Ploaie, vânt sau dacă ninge,
Ea are somnul liniștit
Între rădăcini pitit.

Din când în când mai tresare,
Când se cufundă în visare,
Și visează flori și cer
Și primăveri cu mister.

A visat cum, sub petale,
Într-o zi cu prea mult soare,
S-a plimbat nestingherită
În rochița-mpodobită.

A observat că-i admirată
De o gâză cam ciudată.
Imediat s-a scuturat
Și pe-o ramură a zburat.

Pe o rămurică de flori plină,
Și mângâiată de lumină,
A adormit, nu știe cum,
Îmbătată de parfum.

Când visul se va termina,
Iarna, frigul vor pleca,
Ea va păși, pe neașteptate,
Din vis chiar în... realitate.

31 decembrie 2014
Alexe Cristian
Versuri și întâmplări din "Grădina Fericirii".

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Chiar dacă vei considera că nu ai nimic de spus, dacă tot ai trecut pe aici, poți scrie măcar două cuvinte de „ziua bună”. :)

Postări populare