Monilioza sau putregaiul brun al gutuiului

Monilioza sau putregaiul brun al gutuiului

MONILINIA FRUCTIGENA

- boli la gutui -

Răspândire

Atacul se intalneste numai in anii ploiosi, pe fructele ajunse la maturitate.

Simptome

Atacul se manifesta pe fructele ajunse la maturitate. Pe suprafata fructelor bolnave apar pete mari, de culoare bruna-deschis, de forma circular, pete ce se intind si cuprind adesea fructul in intregime. Pulpa din dreptul petelor putrezeste. La suprafata petelor se formeaza numeroase pernite de mucegai, de marimea unei gămălii de ac, albicioase-cenusii, dispuse de regula in cercuri concentric. Aceste pernite sunt constituite din conidioforii si conidiile ciupercii.

Agentul patogen şi biologia acestuia

Agentul patogen care determină putregaiul brun (monilioza) la gutui este ciuperca Monilinia fructigena.
Miceliul ciuperci se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor infectate. Miceliu este hialin, ramificat, neregulat septat. Când există condiţii favorabile de climă (căldură şi umiditate) miceliul se aglomerează, rupe coaja fructului şi apare ca mici perniţe care sunt sporodochiile ciuperci. Pe aceasta iau naştere conidioforii simpli sau ramificaţi, aşezaţi în şiruri având la partea superioară conidii incolore, în formă de butoiaşe lungi de 15-20 microni şi late de 8-13 microni, fiind aşezaţi în lanţ.
Ciuperca se transmite de la un an la altul prin fructele atacate mumifiate rămase în pom. Pe acestea, în dreptul porodochiilor, ciuperca iernează ca stromă sclerotiformă. Primăvara, pe aceste fructe apar perniţe cu conidii care produc infecţii primare. La o parte din fructele atacate, căzute sub pom, se formează încă din primul an apotecii, la altele după 2-3 ani.
Ascosporii determină infecţia primară în acelaşi timp cu conidiile de primăvară de pe stromele sclerotiforme. De la contaminare şi până la manifestarea atacului (perioada de incubaţie) trec 4-12 zile, când apar primele pete de monilioză, după care boala se extinde.

Combatere

Cele mai importante măsuri  pentru reducerea pierderilor sunt cele de igienă culturală, care au rolul de a preveni îmbolnăvirea fructelor, acestea fiind: strângerea şi arderea fructelor mumifiate şi putrede din pom şi cele căzute; tăierea şi arderea ramurilor atacate; culegerea cu grijă şi transportarea în condiţii bune, astfel ca fructele să nu se rănească; folosirea ambalajelor curate; dezinfectarea depozitelor de fructe în fiecare an cu produse omologate.
Executarea tratamentelor chimice cu produse de protecţia plantelor omologate.     


Sursa: pomifructiferi

Înapoi la baza de date cu boli și dăunători.