Păduchele negru al cireșului - dăunători la cireș și vișin

Păduchele negru al cireșului

MYZUS CERASI

- dăunători la cireș și vișin -

Răspândire

Păduchele este raspândit în toată ţara, începând din stepă, şi până în zona pădurilor de fag. O frecvenţă mai mare prezintă în stepă, silvostepă şi zona stejarului. Dezvoltarea are loc pe cireş sau vişin şi pe diferite plante ierboase.

Descriere

Femelele nearipate sunt negre-lucioase, globuloase, cu antenele mai scurte decât corpul şi compuse din 6 articole. Corniculele sunt cilindrice, iar coada conică şi de 4 ori mai scurtă decât corniculele. Lungimea corpului este de 1,8 – 2,5 mm.
Femelele aripate sunt de asemenea  negre-lucioase, cu articolul 3 antenal prevăzut cu 15-22 senzorii.
Ouălele sunt negre – lucioase.

Biologie

Toamna, în luna octombrie, apar coloniile de virginogene de pe plantele ierboase, generatie de femele aripate, care zboară pe planta lemnoasă (cireş, vişin), unde dau naştere la femele şi masculi. În lunile octombrie-noiembrie, după împerechere, femelele depun ouă pe scoarţa ramurilor, pe tulpină sau pe muguri. O singură femelă depune un singur ou denumit „ou de iarnă”. Ouăle iernează, iar primăvara în lunile martie-aprilie, din ele apar larve care dau naştere la female fondatoare denumite şi mătci.

Femeile fondatoare trăiesc pe dosul frunzelor tinere de pe vărful lăstarilor, unde se înmulţesc partenogenetic, dând naştere la mai multe generaţii de femele nearipate. Din cauza înţepăturilor, frunzele se răsucesc şi se strâng sub formă de buchet sau ghem, apoi se usucă şi cad. În luna iunie, ultima generaţie de femele nearipate dă naştere partenogenetic unei generaţii de femele aripate, care migrează de pe planta lemnoasă pe diferite specii de plante ierboase sălbatice, când frunzele devin tarii, iar lăstarii se lemnifică. Pe aceste plante se înmulţesc partenogenetic,dând naştere la mai multe generaţii de femele nearipate. Ultima generaţie de femele nearipate dă naştere unei generaţii de femele aripate care retromigrează toamna în luna octombrie pe planta lemnoasă (cireş, vişin), unde dă naştere la femele şi masculi, iar aceştia după împerechere, depun „ou de iarnă”.

Modul de daunare

Paduchele negru al ciresului produce paguge mari la cires, in pepiniere, unde impiedica dezvoltarea puietilor, precum si in livezi, unde ataca frunzele lastarilor, impiedicand cresterea lor si formarea mugurilor de rod. Frunzele tinere de pe lăstari sunt răsucite spre partea inferioara, de la vărf spre peţiol, formând la un loc un buchet de frunze de pe vârful ramurilor tinere. Pe dosul frunzelor răsucite se află colonii de păduchi nearipaţi, aripaţi şi excremente („rouă de miere”). In anii cu primaverii si verii calde si secetoase, paduchele produce pagube mai mari decat in cele reci si ploioase.

Combatere

Combaterea se realizează prin aplicarea de tratamente fitosanitare cu insecticide omologate, după apariţia primelor colonii.



Sursa: pomifructiferi

Înapoi la baza de date cu boli și dăunători.