Făinarea la măr - podosphaera leucotricha

Făinarea la măr - podosphaera leucotricha

Raspindire

Făinarea este una din cele mai importante boli care atacă frecvent mărul. În anii favorabili, boala produce pagube importante la soiurile foarte sensibile.

Simptome

Făinarea se manifestează de la începutul dezmuguririi atât pe mugurii florali cât şi pe cei vegetativi de pe producţiunile de rod, apoi pe mugurii vegetativi de pe lăstarii atacaţi din anul anterior. Atacul de făinare se manifestă pe frunze, inflorescenţe, lăstari si mai rar pe fructe. Pomii puternic atacaţi de făinare în prima parte a perioadei de vegetaţie pierd frunzişul la sfârşitul lunii mai şi în prima jumătate a lunii iunie avortează fructele. Organele atacate de făinare sunt acoperite de o pâslă pulverulentă, albă-murdară, formată din miceliu, conidioforii şi conidiile ciuperci. Mugurii vegetativi şi cei florali atacaţi de făinare, în mare parte evoluează până la faza de început de dezmugurire, apoi se acoperă de o pâslă pulverulentă, făinoasă, albă-murdară, iar în cele din urmă se înroşesc, se usucă şi cad. O parte din mugurii florali atacaţi evoluează până la faza de răsfirarea inflorescenţei, după care se usucă, alţii ajung la faza de înflorit, când sunt complet acoperiţi de făinare. La aceşti muguri, frunzele sunt deformate, florile au petalele alungite, de culoare verzuie, fiind acoperite de făinare. Florile atacate sunt sterile, se usucă foarte repede şi cad. Lăstarii atacaţi sunt acoperiţi de o pâslă albă-murdară, nu cresc normal, lemnul nu se coace şi în majoritatea cazurilor se usucă vara sau degeră în cursul lunilor decembrie-martie. Atunci când este procent mare de lăstari atacaţi, pomii intră în declin, producţia scade timp de cel puţin 2-3 anişi datorită faptului că nu există ramuri de 2-3 ani pe care să se formeze producţiuni de rod.

Agentul patogen şi biologia acestuia

Boala este produsă de ciuperca Podosphaera leucotricha. La suprafaţa organelor atacate se dezvoltă miceliul ciupercii, hialin, septat, ramificat, din care se diferenţiază haustori sferici, care pătrund în celulele epidermice. Pe miceliu, la suprafaţa organelor atacate, se formează conidiofori simpli, lungi, pe care apar lanţuri de conidii unicelulare, de formă elipsoidală, truncheate la capete.

În cursul perioadei de vegetaţie, ciuperca se înmulţeşte prin conidii. Temperaturile de 18-22 °C, însoţite de o umiditate de 90-100% provenită din rouă, ceaţă sau ploaie, favorizează înmulţirea ciupercii, germinarea conidiilor şi pătrunderea haustorilor în celulele plantei gazdă. Ciuperca se hrăneşte din celulele epidermei şi din celulele mezofilului. În timpul iernii ciuperca rezistă sub formă de: miceliu de rezistenţă, între solzii mugurilor, pe lăstari; peritecii, pe lăstari sau pe frunze atacate şi conidii din anul anterior, rămase la inserţia ramurilor, mugurilor, pe suprafaţa lăstarilor atacaţi.


Combatere

Pentru reducerea la maximum a pagubelor provocate de această ciupercă, trebuie luate următoarele măsuri:

Tăierea lăstarilor atacaţi şi arderea lor. Această lucrare se efectuează prin îndepărtarea lăstarului atacat şi a unei porţiuni din ramură de 15-20 cm sub nivelul porţiunii atacate, deoarece pe această zonă majoritatea mugurilor vegetativi sau de rod sunt infectaţi de făinare;
Aplicarea tăierilor de corecţie şi de normare a încărcăturii cu muguri de rod;
Aplicarea în complex a îngrăşămintelor organice şi a celor minerale, în care azotul să nu fie în exces, pentru că sensibilizează pomii la atacul de făinare;
Lucrarea solului toamna sau primăvara din martie până la începutul dezmuguririi mugurilor florali, lucrare prin care se încorporează frunzele atacate căzute şi porţiunile mărunte de lăstari atacaţi care au căzut la tăieri;
În cursul verii se vor tăia şi arde toţi lăstarii atacaţi de făinare, indiferent de ce poziţie ocupă în coroana pomului. Prin această măsură se elimină cea mai importantă sursă de infecţie pentru tot cursul verii;

Ca măsuri speciale pentru combaterea acestei ciuperci se impune aplicarea tratamentelor fitosanitare cu produse de protecţia plantelor omologate, ţinându-se cont de: biologia ciupercii (dinamica existenţei conidiilor în coroana pomilor); dinamica apariţiei periteciilor şi proiectarea ascosporilor; perioada de incubaţie; condiţiile de climă; fazele fenologice; remanenţa fungicidelor folosite.

Se menţionează că în toate situaţiile, tratamentele pentru combaterea făinării nu se fac separat, ci în complex cu alte produse, pentru combaterea simultană a mai multor organisme daunatoare (boli şi dăunători).

Sursa: făinarea mărului

Înapoi la baza de date cu boli și dăunători.