Arsura bacteriană la măr - PSEUDOMONAS SYRINGAE

Arsura bacteriană la măr

- PSEUDOMONAS SYRINGAE -

     Atacul este întâlnit in toate zonele pomicole in care se concentrează cultura mărului (a seminţoaselor).
     În ţara noastră, nu produce pagube importante, totuşi constituie un pericol potenţial.

     Pe mediul de cultură, coloniile bacteriene sunt circulare, mai mult sau mai puţin opace, lucioase, striate radiar, cu marginile ondulate, de culoare gălbuie.
     Bacteria iernează în ramurile bolnave şi în frunzele căzute. În timpul vegetaţiei pe suprafaţa organelor aeriene sănătoase şi bolnave se dezvoltă populaţii bacteriene, care constituie o componentă dominantă a florei apifite şi o sursă importantă de inocul.
     În natură, în anumite limite, poate trece de la o specie la alta sau la altă gazdă. Penetrarea bacteriilor se face prin răni sau stomate.
     Infectarea inflorescenţelor este favorizată de îngheţurile târzii şi ploi în perioada dintre înflorirea completă şi căderea petalelor.
     Bacteriile se deplasează prin vasele conducătoare putând ajunge în toate ramurile. Evoluţia bolii este determinată de condiţiile externe şi proprietăţile gazdei. Boala are un caracter sezonier, fiind activă primăvara şi toamna şi mai puţin sau deloc iarna şi vara. În timpul verii, bacteria nu poate fi izolată din ramurile infectate sau din alte leziuni. Inoculările din noiembrie sunt mai eficiente decât cele din decembrie.

     Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei. Nervurile frunzelor, îndeosebi cele de păr, mai rar cele de măr, se înegresc, iar în zonele internervuriene apar pete brune, care de obicei confluează şi ocupă întreaga suprafaţă a limbului. Apoi, frunzele se usucă în întregime, dar nu cad, rămânând pe pom chiar şi în timpul iernii.
     Florile infectate se brunifică şi se ofilesc ca şi când ar fi distruse de îngheţuri târzii.
     Simptomul cel mai caracteristic este pe lăstari şi pe ramuri. Pe lăstarii tinerii, în jurul locului unde s-a produs infecţia, apar leziuni sub formă de striuri brune, care de multe ori încercuiesc lăstarul. În asemenea cazuri, partea superioară se usucă, iar vârful se îndoaie în jos.
     De pe lăstari boala poate trece şi pe ramurile mai bătrâne şi pe tulpini, manifestându-se mai ales în jurul nodurilor prin leziuni întinse, sclerozate, uşor cufundate şi bine delimitate de ţesutul sănătos, evoluând uneori în ulceraţii. Când zona infectată cuprinde tulpina de jur-împrejur, pomul se usucă. Această formă de atac este mai evidentă în pepinieră.

     Combaterea se face prin tăierea ramurilor de la o distanţă de 50-70 cm mai jos de leziunea formată şi vor fi arse, se vor aplica tratamente preflorale cu produse cuprice (îndeosebi in primăverile ploioase si reci) şi tratamente cu insecticide pentru combaterea vectorilor (afide).

Sursa: arsura bacteriană

Înapoi la baza de date cu boli și dăunători.