Un lămâi fericit

Un lămâi fericit

Începând din această perioadă, un lămâi fericit este unul adăpostit.

După o plimbare prin grădină şi pe lângă casă, în timpul căreia am admirat primul rod al moşmonului şi al gutuilor, m-am răsfățat cu câteva mere direct din creangă. Apoi m-am întors în curte ca să adun furtunul cu care am udat peste vară diverse locuri din grădină şi m-am ocupat de lămâi.

Aşadar, lămâiul pe care l-am primit cadou în primăvară, este pregătit pentru vremea din ce în ce mai rece care urmează.

L-am pus pe hol. La geam. Cu fața spre răsărit. 

Este maximul de lumină pe care îl poate avea până când se va întoarca primăvara din nou.

Acum are tăviță nouă, de tablă. Cea veche, cu care l-am primit, şi-a trăit traiul.

Am numărat 24 de lămâi, în el, de diferite mărimi. Nici nu voi lăsa mai multe fiindcă atunci când am făcut noi cunoştință era lăsat la voia întâmplării şi arăta ca un ciorchine de strugure.

Probabil voia să arate că poate mai mult şi că nu merită abandonat.

Acum, la adăpost fiind, stă față în față cu prietenul lui din curte, caisul, şi îl priveşte prin geamul care are lipit pe el, parcă în mod prevestitor, un omuleț de zăpadă.

Numai bine tuturor şi spor în toate!