Cărare, prin zăpadă, cu cauciucul legat după tractor

Cărare, prin zăpadă, cu cauciucul 

legat după tractor

A început din nou să ningă și m-am hotărât să întrețin cărarea din timp fiindcă se pusese un strat bun peste cea făcută anterior.

Am luat un cauciuc, l-am legat după tractoraș și am rezolvat lejer cu cărarea prin zăpadă. În plus am făcut fericiți și vecinii, atât pe cei care sunt pe partea mea de pârâu cât și pe ceilalți de dincolo, fiindcă am trecut și pe la porțile lor făcând cale între ei.

Astfel, s-au bucurat și vecinii de noua mea achiziție, tractorașul chinezesc. Cândva, posibil să vă povestesc și istorioara lui. Este interesantă. După ce trece iarna, aspectul lui se va schimba cu 180 de grade. Însă, până atunci, răbdare!
După ce apăs butonul de "Publică articol" cred că mă mai plimb cu el o tură.

Concluzia este că nu trebuie să fii primar pentru a-ți face datoria de cetățean. Indiferent dacă unii te vor privi într-un mod ciudat sau nu. Pentru că primarul nu este Mesia. Este și el un simplu om, iar dacă noi, fiecare dintre noi, facem cât putem pentru a ne fi tuturor mai bine, atunci cu siguranță lucrurile vor sta altfel, mult mai bine.



Bucuria din ochii unei bătrâne, căreia îi ajungi cu cărarea pe la poartă sau faptul că cineva, care te privește ciudat întrebându-se "oare ce l-a apucat pe ăsta?", înfundă mâinile în buzunar și în loc să meargă prin zăpadă alege și merge pe cărarea făcută de tine sunt lucruri mai importante. Și am credința că sunt și molipsitoare.
Trebuie să fie! Grădina fericirii nu este doar cea din spatele casei mele, ci toată România! Și chiar mai mult! :)

O iarnă frumoasă, tuturor, cu vecini mulțumiți și fericiți!

Hai România, oriunde te-ai afla! :)