Prietenii și oaspeții grădinii

Prietenii și oaspeții grădinii

Vreme superbă astăzi!

Dacă ieri a plouat aproape toată ziua, iar pământul și toate vietățile și-au potolit setea și au mai pus și rezerve deoparte, astăzi este o vreme atât de frumoasă încât toată ziua este plină de zumzet.

De dimineață am cosit un petec de iarbă ce mai rămăsese printre pomi, iar după aceea am pus mâna pe aparatul de fotografiat și am savurat vânzoleala din grădină.

Gâzele zboară în toate direcțiile, vrăbiile după ele, iar pisicile... după cele din urmă și după șoriceii de prin iarba cosită.



După ce am terminat de cosit, a venit un stol de vrăbiuțe harnice și s-au apucat de cules gâze.

Un motan negru cu alb știe din experiență că sunt șanse să se aleagă ba cu o vrăbiuță, ba cu un șoricel. Astfel că, s-a așezat la pândă.
Când m-a văzut s-a făcut una cu pământul. Se lipise de iarba proaspăt cosită în încercarea de a trece neobservat și de a nu pierde locul numai bun pentru vânătoare.
Din nefericire pentru el și spre bucuria vrăbiilor, m-am apropiat să-l pozez. Nu a avut altă variantă decât să-și ia picioarele la spinare și să plece din grădină vizibil iritat. L-a trădat coada neastâmpărată!

După ce au zburat de câteva ori speriate, când au văzut că nu sunt un pericol pentru ele, unele vrăbii aproape că m-au ignorat și își vedeau liniștite de treabă.

Între timp au mai apărut niște pisici la o plimbare „nevinovată” prin grădină dar nu au avut răgaz să adulmece vrăbiile fiindcă eram acolo.

Finalul i-a aparținut unui uliu care a trecut semeț pe deasupra grădinii luându-se la concurs cu un avion.

Pozele de astăzi sunt pline de verde, de viață și de soare!

Mur fără spini. Thornfree.
Plantat în primăvara aceasta, 2014.

De abia aștept să văd cum sunt.
Mur fără spini. Thornfree.
Plantat în primăvara aceasta, 2014.

Prima nectarină.
Piersicii, nectarinii și caișii nu au fost deloc scărpinați între cornițe
fiindcă oricum sunt sensibili.
În acest sens, am cumpărat foarte multe soiuri și i-am lăsat să văd care
rezistă.
Au rezistat foarte puțini dar e mai bine așa.
Nu am chef să stau tot cu stropirile pe ei.
Doar când este neapărată nevoie.

Cineva a auzit că se găsesc vrăbii la Autoservire. 

A încercat el să rămână neobservat dar degeaba.

Pomișori bucurându-se de soare.

Inevitabilul s-a produs.
Golanul a trebuit să plece. Spre deliciul vrăbiilor.

Sorbind stropii de rouă și bucurându-se de soare.

Într-un cadru de basm, cineva încă doarme.

Mărgeluțe.

Raiul bondarilor și al gâzelor.

Un pițigoi timid mă privea plin de bănuieli,

Încă erau în dubii. Nu știau dacă sunt sau nu de încredere.

În căutare de marfă proaspătă.

Mic dejun îmbelșugat.

„Da! Mi-e clar! Ești de încredere!”, zise vrăbiuța.

Deja nu mai știau pe care gâză să o ia prima.
Erau pe alese.

De la o oarecare înălțime gâzele se văd mai bine.

Cu gândul la vrăbii a venit...

Cu gândul la vrăbii a plecat... :)

„Hmm... Văd că ești pașnic! În plus ai gonit și pisicile!”, zise ea. :)

La ce s-o fi gândind?
„Oare chiar am văzut o pisică sau am halucinații?”

Cineva se uită la mine doar cu un ochi pe după un fir de iarbă.

A încercat să mă ia prin învăluire dar nu i-a mers.

Ieri era plouat și plin de stropi rotunzi de apă.
Astăzi zâmbește la soare.

Până acum mărul acesta a fost foarte leneș.
Se pare că prezența noilor pomișori i-au stimulat pofta de rodire.

Prezența ce a băgat spaima în vrăbii.

Concurs cu avionul.

Aici s-a desfășurat povestea pozelor de mai sus.

Pe data viitoare!